Pe 29 aprilie 1946, România a fost martorul unui moment istoric deosebit de semnificativ – primele alegeri generale după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Aceste alegeri au reprezentat un punct de cotitură major în istoria politică a țării și au avut consecințe de lungă durată asupra destinului său.
Contextul alegerilor era marcat de sfârșitul regimului monarhic și ascensiunea Partidului Comunist Român (PCR) ca forță politică dominantă. În timpul războiului, PCR-ul câștigase popularitate și susținere datorită rolului său în lupta împotriva fascismului și promisiunii sale de reforme sociale și economice.
Cu sprijinul Uniunii Sovietice și al forțelor comuniste, PCR-ul a reușit să mobilizeze și să câștige voturile a milioane de români. Campania electorală s-a desfășurat într-un climat tensionat, iar opoziția anticomunistă a fost intimidată și restricționată.
Rezultatele alegerilor au fost zdrobitoare pentru PCR. Partidul a obținut o victorie covârșitoare, câștigând aproximativ 80% din voturile exprimate și controlând aproape în întregime noul parlament. Ca urmare, în iunie 1946, a fost format un nou guvern dominat de comuniști, condus de Petru Groza, iar monarhia a intrat într-un declin rapid.
Alegerile din 1946 au marcat începutul instaurării unui regim comunist în România. În anii care au urmat, țara a fost supusă unei transformări radicale, în care libertățile politice au fost restricționate, economia a fost colectivizată, iar societatea a fost remodelată conform principiilor comuniste.
Astfel, pe 29 aprilie 1946, prin alegerile generale, România a intrat într-o nouă eră politică, marcând începutul unei perioade de dominație comunistă care avea să dureze până la căderea regimului comunist în decembrie 1989.
